Max Verstappen, triplul campion mondial, nu încetează niciodată să ne surprindă nu doar ca pilot, ci și prin opiniile sale sincere despre Formula 1. Într-o industrie unde rivalitatea și presiunea sunt la ordinea zilei, Verstappen a evidențiat recent o perspectivă surprinzătoare despre ce ar face — și, mai ales, ce NU ar face — dacă ar ajunge în postura unui șef de echipă de F1.
Mulți fani privesc cu admirație cariera olandezului, dar puțini realizează cât de profund înțelege el mecanismele interne ale unei echipe. Verstappen a crescut practic între paddock-uri, tatăl său Jos fiind și el pilot de F1. Max a văzut încă de mic sacrificiile, frustrarea și, la fel de des, marile bucurii care provin din munca în echipă. Poate de aceea răspunsurile sale la întrebările despre managementul unei echipe sunt întotdeauna destul de mature și bine argumentate.
Ce l-ar opri însă pe Verstappen să adopte metodele radicale sau uneori controversate folosite de alți șefi de echipă? Spre deosebire de mitul conform căruia numai cei mai duri supraviețuiesc în F1, Max este de părere că deschiderea și onestitatea sunt mai eficiente decât strategia „secretelor” și jocurilor de culise folosite des în acest sport.
Dincolo de talentul incontestabil la volan, Verstappen arată un respect aparte față de oamenii din spatele performanței. El consideră că principala greșeală a unui șef de echipă ar fi să transforme relațiile interne într-o confruntare permanentă sau să le inducă teama de eșec mecanicilor și inginerilor. Chiar dacă presiunea rezultatelor este uriașă, fiecare membru trebuie să simtă susținere și motivație, nu frică sau nesiguranță.
Verstappen susține clar: nu ar juca niciodată jocul favoriților sau al amenințărilor pentru a obține rezultate pe termen scurt. O echipă performantă este cea care respiră și funcționează ca un organism unitar, în care fiecare individ are încredere nu doar în lider, ci și în colegul său. Acesta este secretul marilor campioni — iar Max simte că ar putea transpune aceleași principii de pe pistă într-un eventual rol managerial.
Și dacă tot ne gândim la viitor, nu putem să nu speculăm: odată retras din activitatea de pilotaj, Verstappen ar fi cu siguranță unul dintre cei mai respectați și inovați lideri pe care i-am putea vedea într-o echipă de F1. El refuză să-și imagineze o atmosferă toxică în garaj, unde greșelile nu sunt tolerate, ci dimpotrivă — le vede ca pe oportunități de învățare. Acest tip de leadership nu doar că aduce stabilitate, dar poate și inspirați oamenii să-și depășească mereu limitele.
În final, fanii F1 ar trebui să se întrebe: de ce atât de puțini lideri adoptă această mentalitate deschisă? Poate pentru că presiunea rezultatelor instantanee inhibă uneori comunicarea și cooperarea reală. Însă dacă Verstappen, cu experiența și integritatea sa, va decide cândva să devină șef de echipă, putem fi siguri că va ridica standardele leadershipului în Formula 1 la un nou nivel. Poate că tocmai asta îi va lipsi sportului în era viitoare — o abordare mai umană, dar în aceeași măsură necruțătoare cu limitele performanței.
